De când mă ştiu, iubesc frumuseţea, puritatea, calitatea şi, tot de când mă ştiu, iubesc satul tradiţional şi-i ascult glasul... glasul pamântului, al durerii şi-al bucuriei străbunilor. Ascult ce-a mai rămas din toate-acestea şi,cu setea celui care conştientizează ultimele picături,învăţ.Învăţ să aflu ce şi cum a fost, ce şi cum mai este şi caut să adun în cămările-mi sufletului, avid de cultură arhaică, tot ce poate cuprinde spaţiul ancestral.
Copil fiind, ACASĂ, ÎN FRĂSINETUL MEU, selectam doar intuitiv, apoi, pe măsura ce şcoala şi viaţa m-au format, lucrurile au început să se aşeze tot mai mult într-o matcă a valorilor. Sunt mândră de asta şi, mai ales, recunoscătoare celor ce-au trudit pentru cercetarea, arhivarea şi valorizarea fenomenului cultural tradiţional, lăsând astfel noilor generaţii, dornice să-şi cunoască obârşiile, posibilitatea de a cunoaşte viaţa vetrelor folclorice de altădată.