Muzica
populara: iata una dintre cristalizarile artistice a ceea ce cu un termen
generic se numeste folclor. Ea este destul de vizibila inca in spatiul public,
e promovata de televiziune si radio, e prezenta in spectacole festive, dar si
la agape si ceremonialuri private (...). In mass-media
actuala lipsesc insa comentariile de specialitate, un echivalent al cronicii
muzicale din muzica culta. Prezentatorii de emisiuni de radio si televiziune
croseteaza de regula sentimental pe marginea cintecelor, avind se pare drept
unic criteriu de valorizare „autenticitatea”. Desigur, autentic ar vrea sa
insemne conservarea unui presupus model originar, actualizarea ritualica a
rapsodului arhaic, un soi de stramos arhetipal. Simplificind lucrurile, trebuie
sa admitem ca muzica populara nu este in principiu nici „anonima“, nici
„colectiva“. Un cintec popular e in fapt o creatie de autor, originala chiar
daca incorporeaza anumiti invarianti consacrati de traditia genului. Interpretarea
insasi a unui cintec devine un act artistic creator. Vreau sa spun, pe scurt,
ca muzica populara nu-i un „pod de vechituri”. Voi scrie, asadar, despre
interpreti ai cintecului popular, neconventional
si subiectiv, incercind, pe de o parte, sa-mi explic propria placere durabila
pentru aceasta muzica, si, pe de alta, sa-i identific elementele de
creativitate intr-o perspectiva culturala mai vasta.
Maria Golban. Ea satisface exigentele unei triple asteptari:
este interpreta a cintecului popular, are o buna initiere in cercetarea
etnomuzicala si este autoarea integrala (realizator, redactor si prezentator) a
unei emisiuni de folclor muzical, cu o audienta si un succes de invidiat, la
postul local clujean NCN TV. S-a remarcat indeosebi dupa 1990: premii la citeva
festivaluri nationale de folclor, prezenta constanta la diferite spectacole de
muzica populara, aparitii frecvente la concerte televizate etc. A inregistrat
doua albume de autor: „De la Frasinet la vale” si „Bate vint de sub Vladeasa”. Asadar,
s-a lansat si impus cu cintece din zona Margaului, o zona a Apusenilor unde
puritatea si conservatorismul etnic predispun la reverii paradisiace, sfidind
inca modernitatea. Prin vocea sa de o naturalete rafinata si de o subtila
stranietate (intelegind straniul drept o marca a talentului), Maria Golban are
acces la un fond muzical originar, astfel ca ea face sa vibreze, in doina mai
cu seama, acel „orizont spatial inconstient” despre care vorbeste Lucian Blaga.
Intuitia artistica o poarta spre expresivitatea de profunzime a cintecului.
Maria Golban stie ca unul dintre sensurile autenticitatii in interpretare
consta in refuzul sentimentalismului patetic si al arabescurilor afectate. Interpreta
talentata, ea nu „citeste” decit partitura originara, lectura posibila doar
prin capacitatea de a constientiza structura simbolica a universului arhaic. Un
tremolo matasos-gutural al vocii interiorizeaza linia melodica, conferind cintecelor
o densitate enigmatica, senzoriala aproape. Emotia estetica este discret –
nelinistitoare, cu o fina vibratie magica, atit in melancolie cit si in
exuberanta. In mod vizibil, vocea cultivata devine operator activ de
transfigurare artistica. Ea induce
ascultatorului starea de reverie a originarului, dar si a idilicului livresc. Mie
personal, cintecul cu primele doua versuri „Bate vint de sub Vladeasa / Si-mi
aduce dor de-acasa“ imi satisface nevoia unor analogii ezoterice si, ca Vasile
Lovinescu ezotericul, identific in acest vint melodios un mesager al dorului
cosmic si o boare simbolica adiind dinspre Muntele Sacru. Sau, in alt registru,
un cintec de dragoste imi evoca „salonul natural” al idilei cosbuciene, cu
senzualismul sau difuz si cu libertinajul rafinat si, totodata, incintator de
naiv.
Petru Poantă
(„Evenimentul Zilei Online”, 28 August 2004)